Avortul = CRIMA

Avortul este cea mai diabolică ucidere de oameni, prin care mamele îşi ucid proprii fii mai înainte de a-i naşte, de a-i vedea, de a-i uni cu Hristos prin botez şi de a-i săruta cu dragostea lor de mamă.

Care ar trebui să fie atitudinea noastră faţă de această crimă oribilă care – din păcate – are loc în masă la ora actuală? Răspunsul îl vom găsi meditând puţin asupra mesajului central al noului legământ adus de Mântuitorul Hristos: iubirea de Dumnezeu şi de semeni, în care se cuprind toată legea şi proorocii: „ Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi” (Luca 10,28).

Este vorba, întotdeauna, despre o alegere a binelui sau a răului. Nu există a treia opţiune, ca de exemplu, linişte, inactivitate sau observarea neimplicată. În situaţii de necesitate, mai ales în chestiuni de viaţă şi de moarte, nu există spectatori inocenţi.

Aşa cum am spus, copilul nenăscut e singura victimă inocentă, dar nu este singura victimă! Victime la fel de importante, deşi nu sunt inocente, sunt cei care fac avortul, care participă într-un fel sau altul la avort. Ei sunt victime ale celui rău. Dar Mântuitorul a venit nu numai pentru cei nevinovaţi care suferă, ci şi pentru cei care L-au răstignit. Şi aceştia au nevoie de sprijinul nostru.

Efectele nefaste ale anticoncepţionalelor

Începând din secolul trecut, folosirea mijloacelor anticoncepţionale a devenit foarte răspândită. Aparent, acestea nu aveau nici un efect secundar. Reclama bine organizată le prezinta ca şi inofensive. Dar, precum a arătat utilizarea lor îndelungată, ele nu sunt aşa de nevinovate pe cât par.

Efectele lor s-au putut observa pe mai multe planuri, începând de la sănătatea fizică şi psihică a femeilor care le folosesc, până la modificări dramatice în structura demografică a ţărilor în care sunt utilizate pe scară largă.

Mai întâi, pentru că, cel puţin în unele cazuri, nu face decât să înlocuiască o formă de avort cu alta. Aşa cum se ştie, fertilizarea are loc uneori şi când se recurge la oricare gen de pilule, pre sau post-coitale, sterileturi sau implanturi, iar toate aceste mijloace au ca efect împiedicarea nidării embrionului în uter şi ca atare – OMORÂREA LUI. De asemenea, sărurile, alifiile, spray-urile, tampoanele şi supozitoarele spermicide conţinând nonoxinol 9 conduc, în cazul fecundării, la malformaţii ale embrionului şi la avort timpuriu.

În al 2-lea rând, chiar când se recunoaşte avortului chirurgical gravitatea morală şi medicală, acesta devine inevitabil în cazul eşecului metodelor contraceptive, atâta timp cât educaţia contraceptivă contribuie la întărirea atitudinii negative faţă de procreaţie.

Forme „ascunse” de avort

Se folosesc astăzi tehnici de control al naşterilor numite contraceptive, dar care, de fapt, nu sunt contraceptive, ci intervin asupra oului fecundat, împiedicând nidaţia sau fixarea în uter. Între aceste tehnici, mai răspândite sunt pilulele pe bază de hormoni şi steriletul.

Condamnabilă este lipsa de sinceritate a firmelor farmaceutice care informează rău şi/sau parţial, inducând confuzie între un contraceptiv şi un abortiv.

Atât pilulele combinate (care conţin estrogen şi progesteron), cât şi minipilula (care conţine numai progesteron) nu doar previn ovulaţia, nu doar îngroaşă mucusul cervical, împiedicând spermatozoizii să contacteze ovulul, ci previn implantarea în uter a ovulelor fertilizate. Ori, dacă avem de-a face cu o fiinţă umană din momentul conceperii, aceasta înseamnă că pilulele hormonale nu sunt doar contraceptive, ci sunt de-a dreptul … abortive.

Steriletul fie previne fecundarea ovulului prin acţiunea toxică asupra spermatozoizilor, fie irită într-un mod mecanic peretele uterului, prevenind implantarea – fixarea oului fecundat în el. Steriletul este, prin urmare, un abortiv.

Ce stiti despre avort???

Scurt istoric asupra problemei avortului

• Din nefericire, practicarea avortului o întâlnim de-a lungul istoriei omenirii. Folosirea ierburilor care provocau avortul era cunoscută pretutindeni, dar credem că în vechime întreruperea de sarcină de către medic nu era permisă întrucât, în jurământul lui Hipocrate, medicul – ca slujitor al vieţii şi nu al morţii – mărturiseşte că nu va da femeii substanţe avortive. .
• 
  
  La începutul secolului XIX, în America avortul era interzis după apariţia mişcărilor fetale. După aceea, atât în America, cât şi în Anglia, legislaţia permitea avortul numai în cazul în care astfel era salvată viaţa mamei.
• 
  
  Mai târziu însă, mişcările feministe americane introduc conceptul de maternitate voluntară, apoi, după 1960 – pe cel de planificare familială, încercând să tragă o linie de demarcaţie între viaţa sexuală şi procreaţie, avortul reprezentând – în mod individualist – pentru femei singura posibilitate de control asupra corpului şi destinului lor.
• 
  
  În ţara noastră, Codul penal din 1865 pedepsea provocarea avortului, la fel ca şi Codul penal din 1937, care permitea, totuşi, avortul în două situaţii: atunci când menţinerea sarcinii ar fi ameninţat viaţa femeii gravide şi în situaţia în care unul din părinţi era bolnav psihic şi pericolul transmiterii bolii la noul născut era o certitudine.