Scurt istoric asupra problemei avortului
- Din nefericire, practicarea avortului o întâlnim de-a lungul istoriei omenirii. Folosirea ierburilor care provocau avortul era cunoscută pretutindeni, dar credem că în vechime întreruperea de sarcină de către medic nu era permisă întrucât, în jurământul lui Hipocrate, medicul – ca slujitor al vieţii şi nu al morţii – mărturiseşte că nu va da femeii substanţe avortive. .
- La începutul secolului XIX, în America avortul era interzis după apariţia mişcărilor fetale. După aceea, atât în America, cât şi în Anglia, legislaţia permitea avortul numai în cazul în care astfel era salvată viaţa mamei.
- Mai târziu însă, mişcările feministe americane introduc conceptul de maternitate voluntară, apoi, după 1960 – pe cel de planificare familială, încercând să tragă o linie de demarcaţie între viaţa sexuală şi procreaţie, avortul reprezentând – în mod individualist – pentru femei singura posibilitate de control asupra corpului şi destinului lor.
- În ţara noastră, Codul penal din 1865 pedepsea provocarea avortului, la fel ca şi Codul penal din 1937, care permitea, totuşi, avortul în două situaţii: atunci când menţinerea sarcinii ar fi ameninţat viaţa femeii gravide şi în situaţia în care unul din părinţi era bolnav psihic şi pericolul transmiterii bolii la noul născut era o certitudine.
No comments:
Post a Comment